Preşedintele Traian Băsescu are un simţ olfactiv foarte dezvoltat. Simte, de la o poştă, mirosul iute al oportunismului şi, când foamea politică îl încolţeşte, se lasă călăuzit de nas. Prin 2006, organul l-a purtat direct către Theodor Stolojan, care căuta o cale de a reveni la şefia PNL, unde - credea el - fusese pe nedrept înlocuit de Călin Popescu Tăriceanu. Zilele acestea, l-a purtat chiar spre Tăriceanu, fostul premier liberal, pe care, timp de doi ani, s-a căznit să-l dea jos, dar care, acum, îi miroase bine, a dorinţă de revanşă şi de putere. Drept urmare, i-a dat un telefon şi i-a împărtăşit intenţiile sale cu privire la guvernare. Cu importanţa gonflată de atenţia acordată de şeful statului, Tăriceanu s-a grăbit să declare, în nume propriu, disponibilitatea de a participa la guvernare cu PD-L, venind vremea, în opinia sa, ca PNL "să-şi fructifice poziţia foarte puternică". Aşa a început campionul autodeclarat al transparenţei Traian Băsescu negocierile cu liberalii, ocolind intrarea principală şi şuşotind la uşa din dos.
Există o singură justificare valabilă pentru colaborarea dintre PNL şi Traian Băsescu: urgenţa României de a avea un guvern. Călin Popescu Tăriceanu o invocă, de altfel, dar o vede rezolvată numai prin intrarea partidului într-un Cabinet cu PD-L. Alţi colegi ai săi consideră că susţinerea din opoziţie a executivului pedelist, în schimbul fondurilor pentru primăriile conduse de liberali, ar fi o variantă mult mai onorabilă, având în vedere războiul recent dintre cele două partide şi alianţa încă vie cu PSD, iar alţii, mai puţini, e drept, sunt pentru rămânerea în opoziţie fermă. Există, mai ales, atitudinea aparent contradictorie a preşedintelui PNL Crin Antonescu, cel care nu a fost apelat de şeful statului. "Este exclusă orice fel de colaborare între mine şi Traian Băsescu" este declaraţia sa de acum două săptămâni. "Singura formulă în care cu cineva ca Traian Băsescu sau cu cineva ca PD-L se poate discuta o guvernare este situaţia în care PNL deţine poziţia de premier" este declaraţia sa de ieri dimineaţă. Liderul liberal a precizat însă că, după părerea sa, cu Traian Băsescu şi partidul lui este "imposibil de guvernat", ceea ce arată că le-a făcut o contraofertă acestora pentru a fi refuzată (şi Tăriceanu a făcut o propunere similară după parlamentare şi a fost respinsă din start, la fel ca varianta Iohannis), încercând, în acelaşi timp, să închidă gura partizanilor guvernării din propriul partid. Decizia finală aparţine însă conducerii liberale lărgite, care ori cedează tentaţiei şi investeşte pe termen scurt pentru un profit incert ori pe termen lung, fructificându-şi investiţia - ca să-l citez pe dl Tăriceanu, adeptul câştigului imediat - abia peste doi ani. Trece adică de la proiectul Iohannis, în care a crezut, la proiectul lui Băsescu, în care nu crede, dar vrea să-l stoarcă de niscai avantaje. Îşi poate dezamăgi şi pierde electoratul, dovedind oportunism, inconsecvenţă, târguială ieftină prin intrarea într-o alianţă tocmai cu acela împotriva căruia simpatizanţii săi, în majoritate, votat, sau şi-l poate păstra şi consolida, văzându-şi de drum, în opoziţie, imprimând coerenţă, seriozitate şi forţă politicii liberale. PNL şi-ar ciurui singur imaginea, făcând, acum, o înţelegere cu Traian Băsescu. Ar demonstra că, fără excepţie, partidele româneşti excelează în politica "scuipat-pupat", iar Crin Antonescu, nedându-i publicului măcar răgazul să-i uite declaraţiile, ar deveni regele neîncoronat al acesteia. Urgenţa României de a avea guvern se poate rezolva simplu, dând un vot de învestitură executivului pedelist. De altfel, în combinaţie cu UDMR, grupul celorlalte minorităţi şi independenţii, acesta nu este atât de minoritar precum pare. Îi mai lipsesc trei parlamentari, pe care îi poate, uşor, racola. Faptul că preşedintele Băsescu bate la uşa din dos a PNL nu înseamnă că are nevoie de un partener de guvernare stil Tariceanus, ci că nu mai vrea opoziţie, un vechi şi drag lui proiect...puterea si ciolanul de data asta simplu fara fasole ca e un pic de criza, iar nea Marineru ne scoate la mal din ea.
